Spiritualitate

Ești bun? Încerci să fii???

Cât de bun eşti tu? Care este coeficientul tău de bunătate? Când ai făcut ultima oară ceva bun pentru cineva din familia ta – de ex. să aduci o pătura, să cureţi masa, să faci cafeaua- fără să ţi se ceară?

Gândeşte-te la scoala sau la locul tău de muncă. Ce persoană este cea mai trecută cu vederea ori evitată? Un student timid? Un angajat ţâfnos? Poate că el nu cunoaşte chiar bine meseria. Poate că ea nu se integrează. Eşti bun cu această persoană?

Inimile bune sunt bune întrun mod discret. Ele lasă loc maşinii blocată în trafic şi tânăra mamă cu cei trei copii ai săi înaintează în rând la ghişeu. Ele adună lada de gunoi a vecinului care s-a împrăştiat în stradă. Şi ele sunt bune mai ales la biserică. Ele înţeleg că poate cea mai nevoiaşă persoană pe care ar întâlni-o toată săptămâna este cea care stă în picioare în holul bisericii, ori cea aşezată pe rândul din spatele lor în genunchi. Paul scrie „Aşadar, acum, cât avem timp, să facem bine tuturor şi mai ales celor de aceeaşi credinţă”(Gal 6,10).

Şi, aici este o provocare – cum rămane cu duşmanii tăi? Cu şeful care te-a concediat sau soţia care te-a părăsit. Crezi că i-ai surprinde cu bunătate? Crezi că-i floare la ureche? Nu, nu este. Însă mila este cel mai adânc gest al bunătăţii. Isus a spus: „Iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă… Dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi?… Voi însă iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără ca să mai aşteptaţi nimic, iar răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că el este bun faţă de cei nerecunoscători şi cu cei răi. Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv. (Luca 6,27-28,32,35-36)

Bunătate acasă. Bunătate în public. Bunătate la biserică şi bunătate faţa de duşmanii tăi. Ca şi acoperită toată gama de activităţi, nu crezi? Aproape. Altcineva are nevoie de bunătatea ta. Cine să fie acela? Chiar tu.

Pentru că el este aşa de bun cu noi, putem să fim puţin mai buni cu noi înşine? -Oh, dar nu mă cunoşti. Nu îmi ştii greşelile şi gândurile. Nu îmi ştii vaietele mocnite şi plângerile murmurului meu. -Nu, nu ştiu, dar el le ştie. El ştie totul despre tine şi totuşi nu-şi opreşte bunătatea faţă de tine. El, cunoscând toate secretele tale, a retras vreo promisiune sau a cerut înapoi vreun dar?

Nu, el este bun cu tine. De ce nu eşti şi tu bun cu tine însuţi? El îţi iartă greşelile. De ce nu faci şi tu la fel? El crede că ziua de mâine merită trăită. De ce să nu fii de acord? El crede în tine îndeajuns ca să te numească trimisul său, urmaşul său, chiar copilul Său. De ce să nu iei acest sfat şi să-l crezi în tine însuţi?

Fii bun cu tine. Dumnezeu crede că tu meriţi bunătatea sa. Şi el este cel mai bun judecător al inimii tale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *