Arhiva categoriei: Doar o vorbă să-ți mai spun…..Gândul zilei!

29 noiembrie: Fericirea mea…..

Odată călătoreau trei femei și deodată văd înaintea lor, într-o groapă, o femeie ce căzuse acolo. Spre suprinderea lor, și-au dat seama că pe acea femeie o cheamă Fericire.

Atunci prima femeie îi spune:

– Fericirea mea, vreau să mă faci frumoasă!

Îndată s-a transformat într-o femei frumoasă și, fericită, a plecat.

A doua femeie s-a adresat Fericirii și i-a spus:

– Vreau să devin bogată.

Continuarea 29 noiembrie: Fericirea mea…..

26 noiembrie: Nu trebuie să ții minte scorul!

Ionel s-a enervat şi a vorbit urât cu soţia sa. A doua zi, s-a simţit dezamăgit de gestul său necugetat şi a rugat-o pe soţie să-l ierte. Ea a spus că-l iartă, dar a continuat să-i aducă aminte tot timpul despre vorbirea lui urâtă. Într-o zi, plin de descurajare, Ionel a spus: „Am crezut că o să mă ierţi şi o să uiţi ce s-a întâmplat“. Ea a răspuns: „Aşa am făcut, dar nu vreau ca tu să uiţi că te-am iertat“.

Ţinerea minte a scorului contează numai în competiţiile sportive. În relaţiile familiale este ceva dezastruos. Dacă până acum nu ai luat hotărârea de a ierta, o poţi face chiar acum.

Viaţa familială ar fi mult mai plăcută, dacă am uita şi necazurile tot aşa de repede cum uităm binefacerile.

 

25 noiembrie: Împreună ….la finish!

În urmă cu ceva timp, la Olimpiada persoanelor cu dizabilități, din Seattle, nouă atleţi, toţi dizabili mental sau fizic, erau la linia de start pentru cursa de 100 m. La semnalul starterului începură cursa, nu toţi alergând la fel, dar toţi cu dorinţa de a sosi şi de a învinge.

Brusc un băieţel căzu pe pistă, se rostogoli de câteva ori şi începu să plângă. Ceilalţi opt îl auziră plângând. Încetiniră şi priviră înapoi. Se opriră şi se întoarseră … toţi…

O fată cu sindromul Down se aşeză lângă el, începu să-l mângâie şi să-l întrebe: ”Acum eşti mai bine?”

Atunci toţi nouă se prinseră după umeri şi merseră spre linia de finish. Tot stadionul se ridicase în picioare, iar aplauzele au durat mult timp.

Persoanele care au văzut întâmplarea, o povestesc încă.

De ce?

Pentru că înăuntrul nostru ştim că: ”Lucrul cel mai important în viaţă este mai mult decât a învinge pentru noi înşine”.

Lucrul cel mai important în această viaţă este de a ajuta pe ceilalţi să învingă, chiar dacă asta implică a încetini şi a schimba cursa noastră.

Oricum, dacă cineva ajutat de noi reușește să învingă, am învins și noi alături de acel cineva.

24 noiembrie: Lumea ca o grădină!

S-au întâlnit într-o după-amiază, pe uliţa unui sat, preotul din partea locului şi un ţăran din parohia sa. Cum l-a văzut, părintele l-a întrebat:

– Ieri dimineaţă am întâlnit doi săteni ce se certau dintr-o pricină oarecare şi am reuşit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei fără să-ţi pese şi ţi-ai continuat liniştit drumul. Cum este posibil aşa ceva ? Crezi că ai făcut bine ?

– Părinte, i-a răspuns omul, eu nu prea cred că este important ceea ce fac. Dumnezeu este puternic şi dacă vrea să mă mântuiască mă va mântui, iar dacă nu vrea să mă mântuiască, atunci aşa va fi, indiferent de ce-aş face eu.

– Vai, fiule, cum poţi să vorbeşti aşa ?! – i-a răspuns cu blândeţe preotul. Ia spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa în spinare ?

– Păi, cum de unde, părinte ? De la câmp. Muncesc acolo de azi de dimineaţă. La cât m-am străduit, sper din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi dea o recoltă bună.

– Nu crezi că este la fel, fiule, şi cu viaţa şi cu păcatele tale ? De ce te duci să munceşti la câmp ? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gata pe toate, dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti ? Ţi se pare firesc ?

– Nu, părinte! Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii ?

– Aşa este, fiule, dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. E, tot aşa, dacă trăieşti fără păcat, purtându-ţi şi ţie de grijă, dar şi celor din jurul tău, atunci Dumnezeu se îndură şi, chiar dacă ai mai greşit în viaţă, îţi iartă păcatul, iar la Judecată vei fi mântuit.

Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului rău. După cum vei căuta tu ca aceia din jurul tău să aibă linişte şi bucurie, să aibă credinţă şi speranţă în mântuire, tot astfel va căuta şi Dumnezeu ca şi tu să ai parte de toate acestea.

Să nu mai faci niciodată ca ieri!

Dacă poţi să ajuţi pe cineva, chiar şi cu un sfat sau cu o vorbă bună, fă-o numaidecât, fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce întâlnim în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă.

 

23 noiembrie: Cartofi plini cu ură!

Într-o zi, o învățătoare le-a spus copiilor din clasa ei să vină cu o pungă de plastic cu câțiva cartofi. Fiecare cartof va primi numele unei persoane pe care copilul o urăște.

A doua zi, fiecare copil a adus cartofi. Unii aveau doi cartofi, alții trei… în timp ce câțiva aveau cinci. Învățătoarea le-a spus că trebuie să care în ghiozdănelul lor pungile cu cartofi timp de o săptămână, oriunde ar merge. Zilele au trecut… copiii au început să se plângă de mirosul puternic dat de cartofii mucegăiți. De asemenea, cei care aveau cinci cartofi aveau o pungă mai mare și mai grea comparativ cu cei cu doi sau trei cartofi.

La sfârșitul săptămânii, copiii au fost ușurați că jocul s-a încheiat. Învățătoarea i-a intrebat: “Cum v-ați simtit cărând după voi o săptămână întreagă o pungă cu cartofi?”

Copilașii au spus tot ce aveau pe inimă, plângându-se de problemele cu care s-au confruntat în timp ce transportau cartofii urât mirositori. Învățătoarea : “Asta se întâmplă când purtați ură în inima voastră pentru o persoană.

Mirosul de ură vă va contamina mintea și va fi purtat de voi oriunde mergeți. Daca nu puteți tolera mirosul de cartofi mucegăiți.. pentru doar o săptămână, vă puteți imagina cum este să porți ură în inima voastră pentru o viață întreagă?”